“Au văzut Pruncul… s-au aruncat cu fata la pământ, şi I s-au închinat” Matei 2:11
El s-a născut în cel mai umil locaş şi totuşi cerul s-a umplut de cântările îngerilor. Locul naşterii Lui a fost staulul animalelor şi totuşi o stea i-a adus pe cei bogaţi de la mile depărare ca să I se închine. Naşterea Lui s-a opus legilor vieţii şi moartea Lui s-a opus legilor morţii şi totuşi nu există nici o minune mai mare decât naşterea Lui, viata Lui, moartea Lui, învierea Lui şi învăţăturile Lui. Nu a avut lanuri de porumb sau bărci de pescuit şi totuşi a întins o masă pentru 5000 de oameni şi a avut pâine şi peşte pe săturate. Nu a stat niciodată pe covoare scumpe şi totuşi a umblat pe ape şi apele L-au ţinut.
Răstignirea Lui a fost crima crimelor şi totuşi din perspectiva lui Dumnezeu nu a existat alt preţ care ar fi putut face posibilă răscumpărarea noastră. Când a murit, putini L-au jelit dar Dumnezeu a acoperit soarele cu un înveliş întunecos. Cei ce l-au răstignit nu au tremurat pentru ce au făcut şi totuşi pământul s-a cutremurat sub ei. Păcatul nu L-a atins niciodată. Corupţia nu a putut pune stăpânire pe trupul Lui. Timp de peste trei ani a predicat Evanghelia. Nu a scris nici o carte, nu a avut casă şi nu a înfiinţat nici o organizaţie. Totuşi, după două mii de ani, El reprezintă figura centrală a istoriei omenirii, tema perpetuă a oricărei predicări, axul în jurul căruia se învârt erele şi singurul Răscumpărător al rasei umane. în această perioadă a sărbătorii şi a dăruirii de cadouri, să ne alăturăm magilor care “s-au aruncat cu fata la pământ şi I s-au închinat” (Matei 2:11)
Să nu uităm, Crăciunul se referă la Hristos!
Amin!
Isus
miercuri, 26 decembrie 2012
duminică, 16 decembrie 2012
Facă-vi-se după credinţa voastră!
“De ce mă tem, aceea mi se întâmplă” (Iov 3:25)
Nick era un tip dur şi cu o reputaţie urâtă. Lucra la căile ferate. Într-o noapte, după ce toţi colegii de muncă au plecat acasă, s-a închis din greşeală în vagonul frigorific. îngrijorat că temperatura este sub punctul de îngheţ, a strigat după ajutor, dar în zadar Cu cât se gândea mai mult la situaţie, cu atât i se făcea mai frig, până când, în cele din urmă, a început să dârdâie necontrolat. Convins că are să moară, a scris o scrisoare familiei, spunându-le ce s-a întâmplat A doua zi dimineaţa, au găsit trupul lui Nick. Autopsia a arătat că într-adevăr îngheţase de frig şi murise. Dar investigatorii au descoperit ceva uluitor. Vagonul în care s-a blocat Nick era stricat şi fusese deconectat. În noaptea în care a îngheţat, temperatura din vagon a fost de 16 grade, puţin sub temperatura camerei. Dar pentru că el se aştepta să moară, a pierdut lupta în mintea lui.
Ceea ce crezi despre viata ta este mai important decât ce crede oricine altcineva. Iov a spus: “De ce mă tem, aceea mi se întâmplă”. Ai grijă ce anticipezi; aşteptările negative devin profeţii ce se auto-împlinesc. Dumnezeu a promis că te va ajuta, dar tu ai votul decisiv. Prin faptul că te concentrezi asupra laturii negative, eşti de acord să-l laşi pe Satana să te înfrângă. Domnul Isus a spus: “Facă-vi-se după credinţa voastră!” (Matei 9:29). O altă traducere sună în felul următor “Devii ceea ce crezi”. Aşa că pune-te în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu şi concentrează-te pe promisiunile lui şi nu pe problemele tale. Când faci aşa, credinţa ta te va duce la noi niveluri ale victoriei. Dar depinde de tine să faci primul pas!
Nick era un tip dur şi cu o reputaţie urâtă. Lucra la căile ferate. Într-o noapte, după ce toţi colegii de muncă au plecat acasă, s-a închis din greşeală în vagonul frigorific. îngrijorat că temperatura este sub punctul de îngheţ, a strigat după ajutor, dar în zadar Cu cât se gândea mai mult la situaţie, cu atât i se făcea mai frig, până când, în cele din urmă, a început să dârdâie necontrolat. Convins că are să moară, a scris o scrisoare familiei, spunându-le ce s-a întâmplat A doua zi dimineaţa, au găsit trupul lui Nick. Autopsia a arătat că într-adevăr îngheţase de frig şi murise. Dar investigatorii au descoperit ceva uluitor. Vagonul în care s-a blocat Nick era stricat şi fusese deconectat. În noaptea în care a îngheţat, temperatura din vagon a fost de 16 grade, puţin sub temperatura camerei. Dar pentru că el se aştepta să moară, a pierdut lupta în mintea lui.
Ceea ce crezi despre viata ta este mai important decât ce crede oricine altcineva. Iov a spus: “De ce mă tem, aceea mi se întâmplă”. Ai grijă ce anticipezi; aşteptările negative devin profeţii ce se auto-împlinesc. Dumnezeu a promis că te va ajuta, dar tu ai votul decisiv. Prin faptul că te concentrezi asupra laturii negative, eşti de acord să-l laşi pe Satana să te înfrângă. Domnul Isus a spus: “Facă-vi-se după credinţa voastră!” (Matei 9:29). O altă traducere sună în felul următor “Devii ceea ce crezi”. Aşa că pune-te în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu şi concentrează-te pe promisiunile lui şi nu pe problemele tale. Când faci aşa, credinţa ta te va duce la noi niveluri ale victoriei. Dar depinde de tine să faci primul pas!
Amin.
miercuri, 5 decembrie 2012
ÎN CIUDA CONDIŢIILOR SI ÎMPOTRIVIRILOR
“Tu imi întinzi masa în fata potrivnicilor mei”
(Psalmul 23:5)
Dacă acum treci printr-o perioadă dificilă, citeşte aceste cuvinte: “Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele” (v .5-6). Subliniază cuvântul “da”. Este garanţia lui Dumnezeu! Când face Dumnezeu ca paharul tău să dea peste el? Când îti dă El putere să învingi? Când îşi demonstrează El bunătatea şi îndurarea? În prezenta potrivnicilor tăi! Soarta şi împotrivirile nu-L pot opri pe Dumnezeu să te binecuvânteze. “Dar eu chiar mă zbat”, spui tu. Zbaterea e o dovadă că nu ai fost învins, că refuzi să te dai bătut, că victoria e încă posibilă şi că eşti în creştere. Câtă vreme continui să umbli cu Dumnezeu şi să te încrezi în El, El va lucra pentru tine.
El îşi va trimite Duhul să te călăuzească, Cuvântul să-ti lumineze mintea şi prieteni să te întărească în vreme grea. Dacă poţi fi învăţat, poţi fi salvat. Fii cu inima deschisă, continuă să-L asculţi pe Dumnezeu, continuă să I te supui şi vei vedea că problema ta este doar o secvenţă din “El sprijină pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (2 Cronici 16:9). De asemenea, vei descoperi că puterea Lui vine când eşti cel mai slab (2 Corinteni 12:7-9). În cele din urmă vei putea să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru duşmanii tăi, căci El a promis că te va binecuvânta chiar în mijlocul lor. Oamenii şi împrejurările nu-ţi hotărăsc viitorul, ci Dumnezeu – deci uită-te la El!
Amin!
(Psalmul 23:5)
Dacă acum treci printr-o perioadă dificilă, citeşte aceste cuvinte: “Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele” (v .5-6). Subliniază cuvântul “da”. Este garanţia lui Dumnezeu! Când face Dumnezeu ca paharul tău să dea peste el? Când îti dă El putere să învingi? Când îşi demonstrează El bunătatea şi îndurarea? În prezenta potrivnicilor tăi! Soarta şi împotrivirile nu-L pot opri pe Dumnezeu să te binecuvânteze. “Dar eu chiar mă zbat”, spui tu. Zbaterea e o dovadă că nu ai fost învins, că refuzi să te dai bătut, că victoria e încă posibilă şi că eşti în creştere. Câtă vreme continui să umbli cu Dumnezeu şi să te încrezi în El, El va lucra pentru tine.
El îşi va trimite Duhul să te călăuzească, Cuvântul să-ti lumineze mintea şi prieteni să te întărească în vreme grea. Dacă poţi fi învăţat, poţi fi salvat. Fii cu inima deschisă, continuă să-L asculţi pe Dumnezeu, continuă să I te supui şi vei vedea că problema ta este doar o secvenţă din “El sprijină pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (2 Cronici 16:9). De asemenea, vei descoperi că puterea Lui vine când eşti cel mai slab (2 Corinteni 12:7-9). În cele din urmă vei putea să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru duşmanii tăi, căci El a promis că te va binecuvânta chiar în mijlocul lor. Oamenii şi împrejurările nu-ţi hotărăsc viitorul, ci Dumnezeu – deci uită-te la El!
Amin!
marți, 13 noiembrie 2012
Un pas mai departe
“Prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi”
(2 Corinteni 4:9)
Eşecul poate fi simţit ca un pumn în stomac. Şi când se întâmplă mereu, este tentant să renunţi. Dar nu poţi; trebuie să te ridici din nou. Eşecul nu te face un ratat, renunţarea însă da. H.E. Jensen a spus: “Cel care câştigă poate că a fost eliminat de mai multe ori, dar nu a auzit arbitrul”. O viaţă lipsită de eşec pare sigură, dar duce la plictiseală, apatie şi stimă de sine scăzută. Ai observat că diavolul nu-ţi aminteşte niciodată ce ai învăţat? Nu, el doreşte să retrăieşti mereu detaliile dureroase, învaţă lecţia, apoi uită detaliile! Victoria îţi cere să zideşti pe ce ai învăţat şi apoi să mergi mai departe. Teologul Brooke Foss Westcott a spus: “Marile ocazii nu fac eroi sau laşi, ci doar îi dezvăluie … în linişte, când ne trezim sau când dormim, devenim puternici sau slabi şi în cele din urmă o criză ne arată ce am devenit”.
Următorul articol a apărut în The Wall Street Journal: “Ai eşuat de multe ori, deşi poate nu-ţi aminteşti. Prima oară ai căzut când ai încercat să umbli. Aproape te-ai înecat când ai încercat să înoţi prima oară. R.H. Macy a ratat de şapte ori până când magazinul ei din New York a prosperat şi merge şi astăzi în toată America. Romancierul englez John Creasey a avut parte de 753 de respingeri înainte de a-şi publica cele 564 de cărţi”. H Jackson Brown ne dă două reguli pentru a câştiga: Regula unu: Mai fă un pas. Regula doi: când nu mai poţi face nici un pas, întoarce-te la regula numărul unu.
(2 Corinteni 4:9)
Eşecul poate fi simţit ca un pumn în stomac. Şi când se întâmplă mereu, este tentant să renunţi. Dar nu poţi; trebuie să te ridici din nou. Eşecul nu te face un ratat, renunţarea însă da. H.E. Jensen a spus: “Cel care câştigă poate că a fost eliminat de mai multe ori, dar nu a auzit arbitrul”. O viaţă lipsită de eşec pare sigură, dar duce la plictiseală, apatie şi stimă de sine scăzută. Ai observat că diavolul nu-ţi aminteşte niciodată ce ai învăţat? Nu, el doreşte să retrăieşti mereu detaliile dureroase, învaţă lecţia, apoi uită detaliile! Victoria îţi cere să zideşti pe ce ai învăţat şi apoi să mergi mai departe. Teologul Brooke Foss Westcott a spus: “Marile ocazii nu fac eroi sau laşi, ci doar îi dezvăluie … în linişte, când ne trezim sau când dormim, devenim puternici sau slabi şi în cele din urmă o criză ne arată ce am devenit”.
Următorul articol a apărut în The Wall Street Journal: “Ai eşuat de multe ori, deşi poate nu-ţi aminteşti. Prima oară ai căzut când ai încercat să umbli. Aproape te-ai înecat când ai încercat să înoţi prima oară. R.H. Macy a ratat de şapte ori până când magazinul ei din New York a prosperat şi merge şi astăzi în toată America. Romancierul englez John Creasey a avut parte de 753 de respingeri înainte de a-şi publica cele 564 de cărţi”. H Jackson Brown ne dă două reguli pentru a câştiga: Regula unu: Mai fă un pas. Regula doi: când nu mai poţi face nici un pas, întoarce-te la regula numărul unu.
"Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!"
Amin.
vineri, 7 septembrie 2012
Salvat de Isus
Cand mi-am luat "zborul" din sanul familiei,aveam 14 ani. Nu m-am gandit nici o clipa ca doar langa Dumnezeu poti sa ai cele mai mari satisfactii si impliniri in viata. Lumea cu relele ei m-a castigat repede si in scurt timp dintr-un copil pios si bisericos am ajuns un fan al discotecilor si prieten a celor ce le frecventau. Tigara imi era alinul esecurilor, care incepeau sa-mi fie tot mai cunoscute odata cu trecerea anilor.
Intr-o zi un prieten imi zice:
"-Tu o sa te pocaiesti odata si odata..!"
Suparat de ceea ce am auzit de la el, am replicat cu furia unui om lipsit de orice teama:
"-Eu nu ma voi pocai niciodata!"
Legaturile lumii, viciile vietii murdare, facuse sa dispara din inima si mintea mea orice amintire dintr-o copilarie in care biserica reprezenta mult pentru mine si familia mea.
Bunicul meu era prezbiter in biserica din satul unde am crescut , parintii mei oameni credinciosi, iar eu un tanar rebel care isi uitase adevarata identitate.
Pacatele ma copleseau si ma ingropau de la o zi la alta tot mai mult. Uneori intr-un mod foarte fin, Dumnezeu, imi vorbea in duhul mintii mele bolnave. Erau monente cand pentru cateva clipe simteam ca sunt murdar, ca sunt un fiu pierdut, dar din nefericire atunci, toate aceste trairi interioare erau doar cateva clipe si eu imi continuam "drumul murdar" fara sa tin cont de nimeni si nimic.
Familia suferea mult din pricina mea. Eu ma foloseam de ei ca de un servetel de unica folosinta, care dupa ce ti-ai facut treaba cu el, il arunci in primul cos de gunoi pe care il intalnesti in cale.
In tot acest timp mama si tata, fratii mei si surorile mele, cu toate ca eu le faceam mult rau, ei n-au incetat sa-mi fie alaturi.., cand eram la un pas de moarte uneori...
Rugaciunea familiei mele ardea pe altarul Domnului zi si noapte pentru mine!!!
Vineri 12 iunie 1998,o zi cu mult entuziasm (se incheia anul scolar)pentru toti elevii liceului "Constantin Brancusi Iasi", putea fi ziua cand viata mea s-ar fi incheiat la doar 18 ani.
Ajung la trecerea de pietoni, semaforul indica libera trecere pentru pietoni, ma angajez in traversarea strazii din fata liceului si doar un pas a mai lipsit ca un Jeep, cu numar de Bucuresti, care mergea cu viteza fff mare , sa nu imi curme firul vietii, nici acum nu imi explic ce a fost acolo, cum am scapat nevatamat...
A fost ziua, cand Dumnezeu mi-a zis :
"Eu pot sa te cobor in tarana, ce faci cu sufletul tau?"
...probabil Dumnezeu ar fi facut (avea toate motivele si tot dreptul sa o faca) asta daca nu ar fi ascultat rugaciunile parintilor mei.
In 1999 la aproximativ un an dupa aceasta intamplare eram intr-un cartier turcesc din Istambul, Bayram Pasa, cautam sa cumpar un bilet la autocar ca sa vin acasa. Un alt moment de teroare, munca mea pe o perioada de 56 de zile s-a dus sub amenintarea unui pistol , intr-un birou in care intrasem sa cumpar bilet pentru Romania. La orice pas consecintele vietii mele murdare, pandeau sa ma loveasca.
Tot timpul am fugit sa nu fac armata,dar tocmai de ce am cautat sa scap,de aia nu am scapat. Zis si facut...
Octombrie 2000 a fost momentul cand prietenii ma conduceau spre gara la trenul cu destinatia Ianca, judetul Braila. Gata, m-au recrutat si incoporat in aceeasi zi...
"-In armata cu tine strengarule!", imi zisese comandantul comisariatului din Iasi.
A fost o zi trista pentru mine! Stagiul militar s-a dovedit a fi o nuca prea tare, tot timpul trebuia sa ma supun altora si asta ma supara teribil.
O zi si mai trista din viata mea de pana atunci, a fost pe 30 mai 2001, cand implineam 21 de ani si eu curatam buda companiei de paza, a aeroportului militar si civil Bacau...umilinta mare am trait atunci!!! Toata firea mea orgolioasa tot eul meu era infrant...
Din momentul acela Dumnezeu a inceput sa vorbeasca cu mine.
Eram fiul cel mic al familiei mele, plecat de'acasa de ani de zile,care acum suferea la troaca porcilor... M-am regasit in personajul fiului mic din pilda Scripturii, "Fiul Risipitor".
As fi vrut sa scap sa mi se intample si mie ceva bun in viata, dar vocea constiintei imi spunea:
"Tu nu meriti nimic!"
Pe 6 iunie 2001 eram santinela la depozitul de munitie si rachete a unitatii de aviatie militara din Bacau, o durere chinuitoare de stomac si o stare totala de disconfort m-au rapus in postul meu de paza. Cu mari eforturi am reusit sa anunt prin telefonul din foisor comandantul garzii, ca imi este rau.Repede o masina a unitatii m-a dus la spitalul judetean Bacau. Dupa mai multe zile; analize medicale, tratament si supraveghere atenta a medicilor de acolo, toata lumea s-ar fi asteptat sa fiu mai bine ca atunci cand am venit la spital, dar lucrurile nu au stat deloc asa. In tot acest timp familia mea nu a stiut nimic de starea mea, am refuzat sa le spun. Trecuse cam 14 zile de spitalizare si starea sanatatii mele era rea. Incepusem sa ma ingrijorez!
Mi-aduc aminte de un moment in care asistenta sefa a intrat in salonul unde eram internat impreuna cu alti pacienti si dupa un set de analize pe care le efectuasem cu o zi 'nainte, a refuzat initial sa imi transmita rezultatul analizelor , mentionand ca sunt ceva probleme...a oftat si apoi mi-a zis, suspect de ciroza...
Atunci, in dimineata acelei zile, am hotarat sa sun la un prieten de familie credincios si sa ii cer ajutorul zicand:
" - Sunt in spital, roaga-te pentru mine, ca pe mine, Dumnezeu, nu ma asculta!
Sunt prea pacatos ca sa faca asta..!"
Am plecat de la telefonul fix de pe holul spitalului, si ochii imi jucau in lacrimi, ajuns in patul din salonul in care eram internat, am inchis ochii si am lasat inima si mintea sa rationeze,am inceput sa imi vars durerea in taina lui Dumnezeu,dupa cateva clipe am facut in duhul inimii mele o rugaciune insotita de o promisiune Domnului:
" - Doamne daca tu existi cu adevarat te rog da-mi sanatate, si eu promit azi in acest pat de spital ca ma pocaiesc."
A doua zi familia mea impreuna cu acel prieten pe care l-am sunat erau de dimineata la mine in salon. Emotinant moment...! Stiam ca i-am tradat, ca i-am facut sa sufere, ca le-am adus multa rusine si ca nu merit dragostea lor. M-am uitat in ochii lor si am vazut cum sufereau pentru mine.
Dupa 21 de zile de spitalizare la sectia infectioase a spitaluilui judetean Bacau, am mers la spitalul militar din Iasi. Acolo am intrat iar in focul analizelor si a unor tratamente administrate pentru reglarea functiilor ficatului.
Regim alimentar, medicamente si perfuzii timp de aproximativ 70 zile.
Ma tortura infiecare zi gandul ca toate astea nu ma pot salva, asa ca am decis intr-o duminica dimineata sa merg la biserica .
Dumnezeu pregatea de mult ziua asta pentru mine, pentru ca el avea un plan minunat cu mine. Am mers la biserica de pe strada Sfantul Andrei si dupa multa vreme genunchii mei se plecau din nou in casa lui Dumnezeu, la picioarele Creatorului.M-am asezat pe ultima banca, in jurul meu in acea zi vedeam numai fete senine si oameni fericiti.Ma uitam cu jind la bucuria lor dorindu-mi din tot sufletul sa am si eu aceeasi stare interioara ca a lor.Dumnezeu mi-a dat harul ca la finalul acelei slujbe, la insistenta unui om din acea biserica sa particip la o rugaciune speciala pentru cei bolnavi care avea loc la una din camarutele de la demisolul bisericii.
Pentru prima data am avut harul sa pot sa simt pe Domnul si sa ma bucur de cercetarea Lui, povara imensa de pe umerii mei, trecutul pacatos si apasator sentimentele de vinovatie toate au disparut intr-o clipa luand cu ele si niste dureri din trupul meu bolnav. O mana nevazuta s-a asezat pe trupul meu si o caldura imensa simteam in zona ficatului si partea superioara a stomacului. Mi-am data seama imediat ca ceva supranatural , divin , o minune se intampla cu mine. Am inceput sa laud pe Domnul, stiind ca El imi vindeca toate ranile.
Dumnezeu m-a vindecat!
O ora a durat rugaciunea aceea, dar eu am avut impresia ca totul s-a intamplat intr-o clipa.
Am plecat spre spital zburand parca, totul era nou pentru mine si sufletul meu se desfata in Domnul.Asta s-a intamplat duminca. Luni era zi de recoltare probe pentru analize,eram sigur ca de data aceasta rezultatul va fi unul bun pentru ca Domnul ma vindecase...
Marti ora 08:00 asistenta ma cheama in biroul doctorului care se ocupa de mine, am mers in biroul dumnealui si eram nerabdator sa aud ce are sa imi spuna.
Cu o voce stinsa si parca uimit de ceea ce trebuie sa imi transmita , isi incepe discurusul:
" - Domnule, am o veste buna pentru tine, rezultatul analizelor facute ieri arata foarte bine. Transaminaza la ficat este ca a unui nou nascut. Nu pot sa spun ce s-a intamplat, dar este prima data cand vad asa ceva..."
- nu stia ca Dumnezeu ma vindecase.
Atunci am replicat:
"- Eu stiu ce s-a intamplat domnule locotenent colonel doctor, Dumnezeu m-a videcat!"... a tacut , a incuviintat usor din cap apoi mi-a zis:
Va trebui timp de un an de zile sa tii regim sa nu faci efort sa te odihnesti ca sa te refaci complet pentru ca dupa atata timp de medicamentatie trebuie sa te refaci, te voi trimite in concediu medical.
Dupa 92 de zile de spitalizare iesieam din spital si ma intorceam acasa , cu sufletul plin de bucurie, si cu o dorinta nespus de mare de a marturisi familiei si bisericii pe care o parasisem cu multi ani in urma, ce minune a facut Dumnezeu cu mine.
Nu am tinut regim alimentar nici macar o zi, am muncit impreuna cu familia mea in treburile gospodariei fara sa ma gandesc o clipa la ce-mi spusese doctorul, sunt 10 ani de cand Domnul m-a vindecat si azi ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a salvat de la moarte si de la desfraul lumii acesteia...
Sunt casatorit , am o familie frumoasa si sanatoasa, o sotie credincioasa si copii minunati... cine a facut toate astea? Dumnezeu!!! Glorie Lui!!!
De cand Dumnezeu traieste in viata mea , ma bucur de impliniri sufletesti si de harul Sau!
Ma rog ca Dumnezeu sa fie onorat prin aceasta marturie personala , iar cititorii sa fie ziditi sufleteste in Domnul Isus Hristos!!!
Amin!
Intr-o zi un prieten imi zice:
"-Tu o sa te pocaiesti odata si odata..!"
Suparat de ceea ce am auzit de la el, am replicat cu furia unui om lipsit de orice teama:
"-Eu nu ma voi pocai niciodata!"
Legaturile lumii, viciile vietii murdare, facuse sa dispara din inima si mintea mea orice amintire dintr-o copilarie in care biserica reprezenta mult pentru mine si familia mea.
Bunicul meu era prezbiter in biserica din satul unde am crescut , parintii mei oameni credinciosi, iar eu un tanar rebel care isi uitase adevarata identitate.
Pacatele ma copleseau si ma ingropau de la o zi la alta tot mai mult. Uneori intr-un mod foarte fin, Dumnezeu, imi vorbea in duhul mintii mele bolnave. Erau monente cand pentru cateva clipe simteam ca sunt murdar, ca sunt un fiu pierdut, dar din nefericire atunci, toate aceste trairi interioare erau doar cateva clipe si eu imi continuam "drumul murdar" fara sa tin cont de nimeni si nimic.
Familia suferea mult din pricina mea. Eu ma foloseam de ei ca de un servetel de unica folosinta, care dupa ce ti-ai facut treaba cu el, il arunci in primul cos de gunoi pe care il intalnesti in cale.
In tot acest timp mama si tata, fratii mei si surorile mele, cu toate ca eu le faceam mult rau, ei n-au incetat sa-mi fie alaturi.., cand eram la un pas de moarte uneori...
Rugaciunea familiei mele ardea pe altarul Domnului zi si noapte pentru mine!!!
Vineri 12 iunie 1998,o zi cu mult entuziasm (se incheia anul scolar)pentru toti elevii liceului "Constantin Brancusi Iasi", putea fi ziua cand viata mea s-ar fi incheiat la doar 18 ani.
Ajung la trecerea de pietoni, semaforul indica libera trecere pentru pietoni, ma angajez in traversarea strazii din fata liceului si doar un pas a mai lipsit ca un Jeep, cu numar de Bucuresti, care mergea cu viteza fff mare , sa nu imi curme firul vietii, nici acum nu imi explic ce a fost acolo, cum am scapat nevatamat...
A fost ziua, cand Dumnezeu mi-a zis :
"Eu pot sa te cobor in tarana, ce faci cu sufletul tau?"
...probabil Dumnezeu ar fi facut (avea toate motivele si tot dreptul sa o faca) asta daca nu ar fi ascultat rugaciunile parintilor mei.
In 1999 la aproximativ un an dupa aceasta intamplare eram intr-un cartier turcesc din Istambul, Bayram Pasa, cautam sa cumpar un bilet la autocar ca sa vin acasa. Un alt moment de teroare, munca mea pe o perioada de 56 de zile s-a dus sub amenintarea unui pistol , intr-un birou in care intrasem sa cumpar bilet pentru Romania. La orice pas consecintele vietii mele murdare, pandeau sa ma loveasca.
Tot timpul am fugit sa nu fac armata,dar tocmai de ce am cautat sa scap,de aia nu am scapat. Zis si facut...
Octombrie 2000 a fost momentul cand prietenii ma conduceau spre gara la trenul cu destinatia Ianca, judetul Braila. Gata, m-au recrutat si incoporat in aceeasi zi...
"-In armata cu tine strengarule!", imi zisese comandantul comisariatului din Iasi.
A fost o zi trista pentru mine! Stagiul militar s-a dovedit a fi o nuca prea tare, tot timpul trebuia sa ma supun altora si asta ma supara teribil.
O zi si mai trista din viata mea de pana atunci, a fost pe 30 mai 2001, cand implineam 21 de ani si eu curatam buda companiei de paza, a aeroportului militar si civil Bacau...umilinta mare am trait atunci!!! Toata firea mea orgolioasa tot eul meu era infrant...
Din momentul acela Dumnezeu a inceput sa vorbeasca cu mine.
Eram fiul cel mic al familiei mele, plecat de'acasa de ani de zile,care acum suferea la troaca porcilor... M-am regasit in personajul fiului mic din pilda Scripturii, "Fiul Risipitor".
As fi vrut sa scap sa mi se intample si mie ceva bun in viata, dar vocea constiintei imi spunea:
"Tu nu meriti nimic!"
Pe 6 iunie 2001 eram santinela la depozitul de munitie si rachete a unitatii de aviatie militara din Bacau, o durere chinuitoare de stomac si o stare totala de disconfort m-au rapus in postul meu de paza. Cu mari eforturi am reusit sa anunt prin telefonul din foisor comandantul garzii, ca imi este rau.Repede o masina a unitatii m-a dus la spitalul judetean Bacau. Dupa mai multe zile; analize medicale, tratament si supraveghere atenta a medicilor de acolo, toata lumea s-ar fi asteptat sa fiu mai bine ca atunci cand am venit la spital, dar lucrurile nu au stat deloc asa. In tot acest timp familia mea nu a stiut nimic de starea mea, am refuzat sa le spun. Trecuse cam 14 zile de spitalizare si starea sanatatii mele era rea. Incepusem sa ma ingrijorez!
Mi-aduc aminte de un moment in care asistenta sefa a intrat in salonul unde eram internat impreuna cu alti pacienti si dupa un set de analize pe care le efectuasem cu o zi 'nainte, a refuzat initial sa imi transmita rezultatul analizelor , mentionand ca sunt ceva probleme...a oftat si apoi mi-a zis, suspect de ciroza...
Atunci, in dimineata acelei zile, am hotarat sa sun la un prieten de familie credincios si sa ii cer ajutorul zicand:
" - Sunt in spital, roaga-te pentru mine, ca pe mine, Dumnezeu, nu ma asculta!
Sunt prea pacatos ca sa faca asta..!"
Am plecat de la telefonul fix de pe holul spitalului, si ochii imi jucau in lacrimi, ajuns in patul din salonul in care eram internat, am inchis ochii si am lasat inima si mintea sa rationeze,am inceput sa imi vars durerea in taina lui Dumnezeu,dupa cateva clipe am facut in duhul inimii mele o rugaciune insotita de o promisiune Domnului:
" - Doamne daca tu existi cu adevarat te rog da-mi sanatate, si eu promit azi in acest pat de spital ca ma pocaiesc."
A doua zi familia mea impreuna cu acel prieten pe care l-am sunat erau de dimineata la mine in salon. Emotinant moment...! Stiam ca i-am tradat, ca i-am facut sa sufere, ca le-am adus multa rusine si ca nu merit dragostea lor. M-am uitat in ochii lor si am vazut cum sufereau pentru mine.
Dupa 21 de zile de spitalizare la sectia infectioase a spitaluilui judetean Bacau, am mers la spitalul militar din Iasi. Acolo am intrat iar in focul analizelor si a unor tratamente administrate pentru reglarea functiilor ficatului.
Regim alimentar, medicamente si perfuzii timp de aproximativ 70 zile.
Ma tortura infiecare zi gandul ca toate astea nu ma pot salva, asa ca am decis intr-o duminica dimineata sa merg la biserica .
Dumnezeu pregatea de mult ziua asta pentru mine, pentru ca el avea un plan minunat cu mine. Am mers la biserica de pe strada Sfantul Andrei si dupa multa vreme genunchii mei se plecau din nou in casa lui Dumnezeu, la picioarele Creatorului.M-am asezat pe ultima banca, in jurul meu in acea zi vedeam numai fete senine si oameni fericiti.Ma uitam cu jind la bucuria lor dorindu-mi din tot sufletul sa am si eu aceeasi stare interioara ca a lor.Dumnezeu mi-a dat harul ca la finalul acelei slujbe, la insistenta unui om din acea biserica sa particip la o rugaciune speciala pentru cei bolnavi care avea loc la una din camarutele de la demisolul bisericii.
Pentru prima data am avut harul sa pot sa simt pe Domnul si sa ma bucur de cercetarea Lui, povara imensa de pe umerii mei, trecutul pacatos si apasator sentimentele de vinovatie toate au disparut intr-o clipa luand cu ele si niste dureri din trupul meu bolnav. O mana nevazuta s-a asezat pe trupul meu si o caldura imensa simteam in zona ficatului si partea superioara a stomacului. Mi-am data seama imediat ca ceva supranatural , divin , o minune se intampla cu mine. Am inceput sa laud pe Domnul, stiind ca El imi vindeca toate ranile.
Dumnezeu m-a vindecat!
O ora a durat rugaciunea aceea, dar eu am avut impresia ca totul s-a intamplat intr-o clipa.
Am plecat spre spital zburand parca, totul era nou pentru mine si sufletul meu se desfata in Domnul.Asta s-a intamplat duminca. Luni era zi de recoltare probe pentru analize,eram sigur ca de data aceasta rezultatul va fi unul bun pentru ca Domnul ma vindecase...
Marti ora 08:00 asistenta ma cheama in biroul doctorului care se ocupa de mine, am mers in biroul dumnealui si eram nerabdator sa aud ce are sa imi spuna.
Cu o voce stinsa si parca uimit de ceea ce trebuie sa imi transmita , isi incepe discurusul:
" - Domnule, am o veste buna pentru tine, rezultatul analizelor facute ieri arata foarte bine. Transaminaza la ficat este ca a unui nou nascut. Nu pot sa spun ce s-a intamplat, dar este prima data cand vad asa ceva..."
- nu stia ca Dumnezeu ma vindecase.
Atunci am replicat:
"- Eu stiu ce s-a intamplat domnule locotenent colonel doctor, Dumnezeu m-a videcat!"... a tacut , a incuviintat usor din cap apoi mi-a zis:
Va trebui timp de un an de zile sa tii regim sa nu faci efort sa te odihnesti ca sa te refaci complet pentru ca dupa atata timp de medicamentatie trebuie sa te refaci, te voi trimite in concediu medical.
Dupa 92 de zile de spitalizare iesieam din spital si ma intorceam acasa , cu sufletul plin de bucurie, si cu o dorinta nespus de mare de a marturisi familiei si bisericii pe care o parasisem cu multi ani in urma, ce minune a facut Dumnezeu cu mine.
Nu am tinut regim alimentar nici macar o zi, am muncit impreuna cu familia mea in treburile gospodariei fara sa ma gandesc o clipa la ce-mi spusese doctorul, sunt 10 ani de cand Domnul m-a vindecat si azi ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a salvat de la moarte si de la desfraul lumii acesteia...
Sunt casatorit , am o familie frumoasa si sanatoasa, o sotie credincioasa si copii minunati... cine a facut toate astea? Dumnezeu!!! Glorie Lui!!!
De cand Dumnezeu traieste in viata mea , ma bucur de impliniri sufletesti si de harul Sau!
Ma rog ca Dumnezeu sa fie onorat prin aceasta marturie personala , iar cititorii sa fie ziditi sufleteste in Domnul Isus Hristos!!!
Amin!
luni, 27 februarie 2012
Familia Crestina
Relatii in familia Crestina
1. Perspectiva Biblica a Familiei
Sfanta scriptura este clara in privinta familiei, aratand ca Dumnezeu a oranduit familia ca si institutia de temelie a societatii. Ea este compusa din persoane inrudite unele cu altele prin casatorie. Dictionarul Explicativ al limbii Romane defineste familia ca:
” Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie, si din descendentii acestora”
Casatoria este legamantul stabilit intre un barbat si o femeie care se leaga sa ramana impreuna pe toata durata vietii.
Casatoria este un dar unic prin care Dumenzeu realizeaza cateva scopuri cum ar fi :
Ilustrarea unirii dintre Hristos si Biserica Sa, pune la dispozitia barbatului casatorit si a femeii casatorite un cadru pentru relatiile de intimitate in care acestia isi implinesc dorintele sexuale in conformitate cu standardele biblice si perpetueaza rasa umana.Cu toate ca in Vechiul Testament nu gasim nici un cuvant care sa corespunda exact cu cuvantul modern “familie” totusi nucleul familiei este clar aratat in Scriptura inca de la inceput:
Initiatorul casatoriei este Dumnezeu si tot El este acela care consolideaza relatia dintre sot si sotie pentru ca acestia sa fie fericiti si impliniti.Ca unul care are initiativa in familie, Dumnezeu, doar Dumnezeu are dreptul sa desfaca casatoria luand din viata unul din parteneri,initiativa omului si dorinta lui de a desface o casatorie este un pacat 'naintea lui Dumnezeu.
Gen.1:26-28
“Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; "
Gen. 2:18-25 “18.
Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el...Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. 23. Şi omul a zis: "Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om." 24. Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. “
In Noul Testament Termenul de “familie” (greceste: patria) este mentionat ca atare numai de trei ori, si anume in Luca 2:4,” Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem,-pentrucă era din casa şi din seminţia lui David,” Fapte 3:25 “Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: "Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta." , si Efeseni 3:15 “din care îşi trage numele orice familie (greceste:patria), în ceruri şi pe pămînt,” insa ideea de “casa” sau “cei din casa” (greceste: oikos) este intalnita de mai multe ori. Proeminenta paternitatii poate fi vazuta clar in cel de-al treilea text (Efeseni 3:15) unde cuvantul “patria”, adica famile are un “pater” adica “tata” intelegand ca la originea tuturor sta paternitatea universala a lui Dumnezeu din care este derivata toata ordinea relatiilor.
Biblia arata clar ca barbatul si nevasta au o valoare egala inaintea lui Dumenzeu, fiind creati amandoi dupa chipul si asemanarea Lui. Relatiile de casatorie ilustreaza felul in care se poarta Dumnezeu cu poporul Sau.
2. Relatia dintre sot si sotie
Efeseni 5:33 “Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”
Sotul - Pentru ca relatia dintre sot si sotie sa fie dupa modelul Scripturii, sotul trebuie sa invete sa-si iubeasca sotia cu lepadare de sine. Apostolul Pavel scrie Efesenilor: Efeseni 5:25 “Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” Am spus “sa invete” deoarece acest fel de iubire nu vine in mod automat, firesc.Trebuie sa invatam, urmand exemplul Domnului Isus unde vedem ca dragostea autentica nu poate veni pe cale normal fireasca, ci trebuie sa izvorasca din sursa nesecata, din Dumnezeu, care este dragoste. Apostolul ridica nivelul dragostei in familie la cel mai inalt standard, aratandu-ne ca aceasta este o ilustratie a relatiei dintre sot si sotie.
Casatoria este de folos la toate nivelele:
-emotional: Gen 2: 18.” Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.",
-social: Gen 1:28 “Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt."
-fizic: 1 Cor 7: 1-3 “1. Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 2. Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. 3. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat”.,
-spiritual: Efeseni 5:21-24 “21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. 22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; 23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. 24. şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.”
Dragoste Sacrificiala - Daca sotul are ca model pe Domnul Hristos si dragostea Sa pentru biserica, atunci el o va iubii pe sotie cu o dragoste sacrificatoare. Dupa cum Hristos s-a dat pe Sine pentru biserica, tot asa sotul , in dragoste se da sotiei sale. Adevarata dragoste “nu caută folosul său” (1 Cor 13:5), deci nu este egoista.
Sotia – Ei Domnul ii cere respect, reverenta si supunere fata de sotul ei. Sotia trebuie sa se supuna de buna voie autoritatii sotului care o slujeste din dragoste, dupa cum si Biserica este supusa de buna voie lui Hristos, Capul ei. Creata ca si barbatul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nevasta este egala cu el inaintea lui Dumnezeu si a primit din partea lui Dumnezeu resposabilitatea de a-si respecta barbatul, de a-l sluji ca un ajutor potrivit in administrarea casei si in formarea noii generatii.Apostolul Pavel se adreseaza sotiilor zicand: Efeseni 5:33 “ Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”. El le spune, ai grija sa-ti respecti sotul si sa asculti incontinuu de el. Ce efecte extraordinare ar rezulta aceasta ascultare in Domnul. Ce s-ar intampla daca aceste instructiuni divine ar fi practicate pe scara larga in randurile crestinilor de azi? N-ar mai fi certuri, nu s-ar mai produce despartiri, divorturi, ci caminul ar fi intr-adevar un “colt de rai” (expresie preluata din titlul cartii fratelui Pitt Popovici). Atmosfera din familie ar fi o anticipare a paradisului. Dragostea (agape) a sotului si supunerea in reverenta si ascultare a sotie pot fi realitate doar prin puterea Duhului Sfant.
Radacina problemelor maritale este pacatul. Supunerea fata de Hristos si unii altora este modalitatea de a biruii egoismul propriu. Cand suntem supusi, Duhul Sfant ne poate umple cu putere de a ne iubi cu o dragoste sacrificatoare, o dragoste dupa modelui Domnului Hristos.
Amin.
1. Perspectiva Biblica a Familiei
Sfanta scriptura este clara in privinta familiei, aratand ca Dumnezeu a oranduit familia ca si institutia de temelie a societatii. Ea este compusa din persoane inrudite unele cu altele prin casatorie. Dictionarul Explicativ al limbii Romane defineste familia ca:
” Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie, si din descendentii acestora”
Casatoria este legamantul stabilit intre un barbat si o femeie care se leaga sa ramana impreuna pe toata durata vietii.
Casatoria este un dar unic prin care Dumenzeu realizeaza cateva scopuri cum ar fi :
Ilustrarea unirii dintre Hristos si Biserica Sa, pune la dispozitia barbatului casatorit si a femeii casatorite un cadru pentru relatiile de intimitate in care acestia isi implinesc dorintele sexuale in conformitate cu standardele biblice si perpetueaza rasa umana.Cu toate ca in Vechiul Testament nu gasim nici un cuvant care sa corespunda exact cu cuvantul modern “familie” totusi nucleul familiei este clar aratat in Scriptura inca de la inceput:
Initiatorul casatoriei este Dumnezeu si tot El este acela care consolideaza relatia dintre sot si sotie pentru ca acestia sa fie fericiti si impliniti.Ca unul care are initiativa in familie, Dumnezeu, doar Dumnezeu are dreptul sa desfaca casatoria luand din viata unul din parteneri,initiativa omului si dorinta lui de a desface o casatorie este un pacat 'naintea lui Dumnezeu.
Gen.1:26-28
“Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; "
Gen. 2:18-25 “18.
Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el...Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. 23. Şi omul a zis: "Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om." 24. Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. “
In Noul Testament Termenul de “familie” (greceste: patria) este mentionat ca atare numai de trei ori, si anume in Luca 2:4,” Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem,-pentrucă era din casa şi din seminţia lui David,” Fapte 3:25 “Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: "Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta." , si Efeseni 3:15 “din care îşi trage numele orice familie (greceste:patria), în ceruri şi pe pămînt,” insa ideea de “casa” sau “cei din casa” (greceste: oikos) este intalnita de mai multe ori. Proeminenta paternitatii poate fi vazuta clar in cel de-al treilea text (Efeseni 3:15) unde cuvantul “patria”, adica famile are un “pater” adica “tata” intelegand ca la originea tuturor sta paternitatea universala a lui Dumnezeu din care este derivata toata ordinea relatiilor.
Biblia arata clar ca barbatul si nevasta au o valoare egala inaintea lui Dumenzeu, fiind creati amandoi dupa chipul si asemanarea Lui. Relatiile de casatorie ilustreaza felul in care se poarta Dumnezeu cu poporul Sau.
2. Relatia dintre sot si sotie
Efeseni 5:33 “Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”
Sotul - Pentru ca relatia dintre sot si sotie sa fie dupa modelul Scripturii, sotul trebuie sa invete sa-si iubeasca sotia cu lepadare de sine. Apostolul Pavel scrie Efesenilor: Efeseni 5:25 “Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” Am spus “sa invete” deoarece acest fel de iubire nu vine in mod automat, firesc.Trebuie sa invatam, urmand exemplul Domnului Isus unde vedem ca dragostea autentica nu poate veni pe cale normal fireasca, ci trebuie sa izvorasca din sursa nesecata, din Dumnezeu, care este dragoste. Apostolul ridica nivelul dragostei in familie la cel mai inalt standard, aratandu-ne ca aceasta este o ilustratie a relatiei dintre sot si sotie.
Casatoria este de folos la toate nivelele:
-emotional: Gen 2: 18.” Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.",
-social: Gen 1:28 “Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt."
-fizic: 1 Cor 7: 1-3 “1. Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 2. Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. 3. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat”.,
-spiritual: Efeseni 5:21-24 “21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. 22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; 23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. 24. şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.”
Dragoste Sacrificiala - Daca sotul are ca model pe Domnul Hristos si dragostea Sa pentru biserica, atunci el o va iubii pe sotie cu o dragoste sacrificatoare. Dupa cum Hristos s-a dat pe Sine pentru biserica, tot asa sotul , in dragoste se da sotiei sale. Adevarata dragoste “nu caută folosul său” (1 Cor 13:5), deci nu este egoista.
Sotia – Ei Domnul ii cere respect, reverenta si supunere fata de sotul ei. Sotia trebuie sa se supuna de buna voie autoritatii sotului care o slujeste din dragoste, dupa cum si Biserica este supusa de buna voie lui Hristos, Capul ei. Creata ca si barbatul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nevasta este egala cu el inaintea lui Dumnezeu si a primit din partea lui Dumnezeu resposabilitatea de a-si respecta barbatul, de a-l sluji ca un ajutor potrivit in administrarea casei si in formarea noii generatii.Apostolul Pavel se adreseaza sotiilor zicand: Efeseni 5:33 “ Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”. El le spune, ai grija sa-ti respecti sotul si sa asculti incontinuu de el. Ce efecte extraordinare ar rezulta aceasta ascultare in Domnul. Ce s-ar intampla daca aceste instructiuni divine ar fi practicate pe scara larga in randurile crestinilor de azi? N-ar mai fi certuri, nu s-ar mai produce despartiri, divorturi, ci caminul ar fi intr-adevar un “colt de rai” (expresie preluata din titlul cartii fratelui Pitt Popovici). Atmosfera din familie ar fi o anticipare a paradisului. Dragostea (agape) a sotului si supunerea in reverenta si ascultare a sotie pot fi realitate doar prin puterea Duhului Sfant.
Radacina problemelor maritale este pacatul. Supunerea fata de Hristos si unii altora este modalitatea de a biruii egoismul propriu. Cand suntem supusi, Duhul Sfant ne poate umple cu putere de a ne iubi cu o dragoste sacrificatoare, o dragoste dupa modelui Domnului Hristos.
Amin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)