NU TE TEME - PUNE-L PE DUMNEZEU PE PRIMUL PLAN

Când foametea a lovit Israelul, Dumnezeu i-a spus proorocului llie:
...“du-te la Sarepta … Am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”.
Să remarcăm trei lucruri în această povestire.
1. Când apare o nevoie, proviziile tale sunt la locul potrivit.
Aşa lucrează Dumnezeu, aşa că cere-l să-ţi spună unde să mergi şi ce să faci. Iar când iţi spune, nu mai sta!
2.  Al doilea, oamenii pe care îi foloseşte Dumnezeu te vor surprinde.
Uneori sunt oameni pe care ai tendinţa să-i priveşti de sus. Această văduvă, săracă lipită, avea numai “un pumn de făină … şi puţin untdelemn …” (1 Împăraţi 17:12).
Asta nu e o problemă pentru Dumnezeu! 
El nu are nevoie de mult pentru a face ceva măreţ, numai de o inimă disponibilă. De ce nu l-a trimis Dumnezeu pe llie la o familie înstărită? Pentru că ei nu aveau nevoie de o minune – dar ea (VADUVA)avea. Când există o nevoie în lucrarea lui Dumnezeu, El caută pe cineva care are o sămânţă, îi măreşte credinţa şi atât dătătorul cât şi lucrarea lui Dumnezeu sunt binecuvântaţi.
3.  În ultimul rând, “momentul nepotrivit” este deseori momentul potrivit pentru Dumnezeu.

Această minune a avut loc în mijlocul unei crize economice. Ceea ce pare a fi cel mai rău moment pentru tine este momentul în care lui Dumnezeu îi place să acţioneze. Această femeie se afla la o masă distanţă de moarte; mai rău de atât nu se poate.
“Ea s-a dus, şi a făcut după cuvântul lui llie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei … Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat…” (1 împăraţi 17:15-16).
Cheia minunii ei se găseşte în cuvintele lui llie:
“Nu te teme … pregăteşte-mi întâi mie … o mică turtă” (1 împăraţi 17:13).
Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: nu te teme, pune-L pe Dumnezeu pe primul plan şi El îţi va împlini nevoia.
Amin.

FĂ CEEA CE TREBUIE

“Lucrarea fiecăruia … se va descoperi în foc” (l Corinteni 3:13)
Într-o zi, boul spuse catârului:
    “Hai să ne prefacem că suntem bolnavi”. Catârul spuse: “Nu, trebuie să terminăm ce avem de făcut”. Boul se prefăcu bolnav, iar fermierul îi aduse fân proaspăt. Când se întoarse catârul de la arat, boul îl întrebă cum merse treaba şi catârul îi spuse: “Bine”. Boul întrebă: “Ce a spus fermierul despre mine?” Catârul răspunse: “Nimic”. A doua zi, boul se prefăcu din nou bolnav. Când catârul se întoarse acasă, boul întrebă: “Cum a mers?” Catârul spuse: “Bine”. După o săptămână tot aşa, boul întrebă: “A spus ceva fermierul despre mine astăzi?” Catârul răspunse: “Păi, mie nu mi-a spus nimic personal, dar s-a oprit şi a avut o lungă discuţie cu măcelarul!”
        Trebuie să înţelegem următoarele: te-ai născut ca să împlineşti un plan Divin. Când nu faci aşa, există consecinţe, atât aici, cât şi în veşnicie. Pavel s-a concentrat pe chemarea lui. Cu puţin înainte de a fi executat, el a scris: “mi-am sfârşit alergarea” (2 Timotei 4:7).Să remarcăm faptul că Pavel nu s-a pensionat, el “a sfârşit”! În pilda talanţilor, omul ce şi-a îngropat talantul a plătit un mare preţ. Asta pentru că în ochii lui Dumnezeu cel mai mare păcat dintre toate este acela de a nu investi timp, talent şi comoara pe care ţi-a dat-o în scopul Lui. Într-o zi, viaţa ta va fi evaluată. Se cheamă “scaunul de judecată al lui Hristos”.
Pavel scrie că lucrarea fiecăruia va fi trecută prin foc pentru a se descoperi dacă îşi păstrează valoarea sau nu. Dacă lucrarea supravieţuieşte focului, cel ce a fâcut-o va primi o răsplată. Dar dacă lucrarea se mistuie, cel ce a făcut-o va suferi o mare pierdere (1 Corinteni 3:13-15).

Amin.