“Frica de Domnul lungeşte zilele”
(Proverbe 10:27)
Când a fost întrebat despre beneficiile faptului de a atinge vârsta de 100 de ani, un centenar a zâmbit şi a spus: “Ai parte de foarte putină presiune din partea anturajului”. Mulţumită ştiinţei medicale putem trăi până la optzeci de ani, nouăzeci sau mai mult. Dar a trăi mai mult înseamnă a te confrunta cu realitatea îmbătrânirii. Cultura noastră orientată spre tinereţe deseori conferă bătrâneţii o imagine proastă, dar Dumnezeu în mod cert nu este de acord cu ea. Pentru El, bătrâneţea este răsplata unei vieţi curate, un privilegiu câştigat, o realizare ce merită sărbătorită şi înţelepciunea împărtăşită spre folosul generaţiilor următoare.
In cele ce urmeaza vom observa câteva lucruri importante despre îmbătrânire.
Să remarcăm cum vede Dumnezeu bătrâneţea. El priveşte viata lungă ca pe o dovadă a bunătăţii Lui El spune- “Prin mine ti se vor înmulţi zilele, şi ti se vor mări anii vieţii tale” (Proverbe 9:11) Longevitatea cu toate durerile şi necazurile ei, este o binecuvântare. “Frica de Domnul lungeşte zilele dar anii celui rău sunt scurtaţi”. Poate spui: “Dar cine va avea grijă de mine când voi fi bătrân?” Nu-ţi fă griji, Dumnezeu va fi lângă tine: “v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră – până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port…” (Isaia 46:3-4). Ce poliţă de asigurare! Există vreo dovadă că aşa este? Da întreabă-l pe psalmist. “Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Psalmul 37:25).
Secretul unei îmbătrâniri frumoase este să-ţi păstrezi sufletul tânăr, să stai aproape de Dumnezeu şi să păstrezi un contact activ cu viata. Nu oglinda este problema ta; ci modul în care te vezi. Ai observat cât de “tinere” sunt unele persoane în vârstă şi cât de “bătrâni” par unii tovarăşi de-ai lor? Căutarea fântânii înşelătoare a tinereţii nu este o soluţie şi nici faptul de a renunţa în fata timpului şi a sortii. Mai bine fă aceste două lucruri. Primul, fii realist! Nimic nu e mai prostesc decât să vezi o femeie în vârstă îmbâxită de farduri pentru a recrea ce nu a fost de zeci de ani sau un bătrân purtând o cămaşă desfăcută la nasturi, fluturând bijuterii pentru a recrea imaginea de bărbat bine a unei tinereţi pierdute. Când te simţi bine cu vârsta ta şi cu etapa vieţii în care te afli şi ceilalţi vor fi la fel. Solomon subliniază faptul că bătrâneţea scade vlaga, slăbeşte vederea, muşchii, înţepeneşte articulaţiile, albeşte părul şi aşa mai departe (Eclesiastul 12:1-5).
Vitaminele, exerciţiile fizice şi o atitudine bună ajută, dar trebuie să fii realist pentru a face fată bătrâneţii cu demnitate. Al doilea, continuă să fii darnic. “Aruncă-ti pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ” (Eclesiastul 11:1-2). Nu înceta să-ti investeşti energia şi resursele în împărăţia lui Dumnezeu pentru că te gândeşti că e timpul ca cei tineri să preia frâiele. Dacă faci aşa, se vor instala singurătatea şi depresia şi vor urma curând boala şi moartea. Când închizi uşa, când tragi obloanele şi te izolezi, eşti bătrân la orice vârstă. Dar când rămâi pe direcţia bună, când te dăruieşti lui Dumnezeu şi celorlalţi, vei rămâne tânăr toată viaţa!
O frumoasă îmbătrânire necesită flexibilitate. Biblia spune: “Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne. Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera” (Eclesiastul 11:3-4). În viată anumite lucruri sunt inevitabile. Norii aduc ploaia. Copacii cad pe timp de furtună. Asemenea vremii, apar circumstanţe pe care nu le poti controla. Viata lipsită de pericole este un mit; orice acţiune aduce cu sine un risc. “Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un şarpe … cine despică lemne este în primejdie” (Eclesiastul 10:8-9). Poate spui: “La vârsta mea, merg la sigur şi nu-mi asum riscuri”. Evitarea riscurilor garantează ratarea lucrurilor pregătite de Dumnezeu.
Deci, cum te poti bucura de anii de sfârşit ai vieţii? Nu te da în lături; mai degrabă acomodează-te, adaptează-te şi mergi înainte. Dar fii practic; stabileşte-ti un ritm! Dar dacă lucrurile vor necesita mai mult timp decât atunci când erai mai tânăr? Da, nivelul energiei tale cere pauze mai frecvente, dar vârsta avansată îti oferă mai mult timp şi mai putină grabă decât trecutul tău frenetic. încetineşte ritmul; îmbrăţişează această oportunitate pentru a realiza lucruri pe care nu le-ai încercat niciodată. La vârsta de optzeci de ani, Rubinstein a uimit audienta cu aptitudinile sale de a cânta la pian. Gladstone a devenit primul ministru al Marii Britanii a patra oară la vârsta de optzeci de ani. John Wesley predica în fiecare zi când avea 88 de ani. Moise a fost conducătorul lui Israel la 120 de ani. Caleb şi-a condus oştirile împotriva unei armate de uriaşi la optzeci de ani şi a câştigat. Două treimi din cele mai mari opere de artă au fost realizate de oameni care aveau peste 65 de ani. Nu lăsa ca puţină ploaie, un copac ce cade sau un posibil risc să te oprească.
Nu lăsa ca teama să-ti domine anii de sfârşit ai vieţii. Nu lăsa ca “necunoscutele” vieţii, cum ar fi finanţele, sănătatea, singurătatea, pierderea prietenilor şi membrii familiei, să te doboare. Biblia spune: “Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu” (Eclesiastul 11:5). Sunt multe lucruri în viaţă pe care nu le vei cunoaşte dar totuşi Dumnezeu te-a condus până aici! Aşadar, “încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îti va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale” (Proverbe 3:5-8).
Pe cine cunoşti şi nu ce cunoşti te va face să prosperi şi te va ocroti în toate zilele vieţii tale. Pune necunoscutul în mâinile lui Dumnezeu şi încrede-te în El în ceea ce priveşte îngrijorările tale. “Dimineaţa [în anii tinereţii], semenă-ţi sămânţa, şi până seara [la bătrâneţe] nu lăsa mâna să ţi se odihnească” deoarece atât semănătura de seară cât şi cea de dimineaţă “sunt deopotrivă de bune” (Eclesiastul 11:6). Lucrează, nu vegeta! Şi ia hotărârea să te bucuri în fiecare zi. Generalul MacArthur a spus- “Anii pot zbârci pielea, dar renunţarea la preocupări îţi zbârceşte sufletul. Când eşti aproape de linia de sosire şi inima îti e acoperită de neaua pesimismului şi de cinism de gheată atunci şi doar atunci ai îmbătrânit”, la hotărârea de a adăuga bucurie la darul unei vieţi îndelungate “Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia” (Eclesiastul 11:8).
Cultura noastră venerează starurile rock şi personalităţile sportive şi totuşi îi marginalizează deseori pe cei mai inteligenţi şi mai experimentaţi oameni. Ce nebunie! Ca familie a lui Dumnezeu trebuie să ne tratăm unii pe alţii potrivit valorilor Lui. Să ne gândim cum doreşte El să ne purtăm cu cei bătrâni. în primul rând, trebuie să-i cinstim: “să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău” (Levitic 19:32). Să remarcăm că este o poruncă, nu o opţiune. Dacă nu-i respecţi pe cei în vârstă, nu-L respecţi pe Dumnezeu; porunca aceasta poartă semnătura divină nu cea culturală! Aşa că tine-o minte şi învată-i şi pe copii despre ea. “Perii albi sunt o cunună de cinste ea se găseşte pe calea neprihănirii” (Proverbe 16:31).
În al doilea rând, trebuie să-i încurajăm încurajarea nu înseamnă a-i trata de sus, a-i trata ca pe nişte copii şi a face totul în locul lor Aceste comportamente le distrug demnitatea şi îi privează de putere. A-i încuraja înseamnă a crede în abilităţile pe care li le-a dat Dumnezeu şi a sublinia calităţile lor pozitive şi productive înseamnă a-i motiva să rămână implicaţi în slujire semnificativă, nu doar a-i ţine ocupaţi cu sarcini lumeşti umilitoare lipsite de sens. Ei simt că pot aduce o schimbare când le sunt recunoscute abilităţile şi înţelepciunea. în al treilea rând, trebuie să-i sprijinim. Aceasta include ajutor financiar şi material oferit conform instrucţiunilor biblice practice) 1 Timotei 5:1-16). Cine nu face aşa înseamnă că “s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios” (v 8) Sprijinirea lor înseamnă includerea lor în activităţile familiale şi bisericeşti ca parte vitală a acestora Sprijinirea lor necesită deopotrivă să vorbim cu Dumnezeu despre ei şi despre nevoile lor în mod regulat.
Amin!
