1. S-a interesat unde îl poate găsi pe Isus, L-a căutat cu adevărat.(vers.37)
Căutarea acestei femei, a fost generată de o motivaţie corectă: Iertarea de pacăte! Se intampla deseori ca oamnenii să incerce să caute pe Dumnezeu, cei mai mulţi din aceştea nu-L găsesc deoarece căutarea lor nu este determinată de aceeaşi motivaţie ca acestei femei... Unii oameni îl caută pe Dumnezeu pentru o viaţă mai bună şi nu-i nimic rău în asta, unii îl caută pentru a fi vindecaţi de anumite boli fizice, unii pentru un statut social mai bun..., şi exemplele pot continua, dar toate aceste căutari pot sfarşi repede cu un rezultat nefavorabil. Da, să cauţi pe Dumnezeu şi să nu-L gaseşti pentru că nu-L cauţi pentru a fi iertat de păcate...
Pe Dumnezeu îl doare faptul că tu eşti plin de păcate, mai mult decât, că nu eşti bogat, sănătos, sau bine în societate.Interesul Domnului Isus, în contactul cu oamenii, în vremea în care El a fost in lumea noastră, era să ofere iertare de păcate şi să împace lumea cu Tatăl, cu Dumnezeu.Ce lucru frumos !!!
Această femeie, L-a căutat pe Isus Hristos ca să fie iertata de păcate, ca să fie liberă de puterea păcatelor care stăpâneau fiinţa ei.
Caută-L pe Domnul ca să îţi ierte păcatele tale! Caută-L cu adevărat, cu o dorinţă sinceră şi puternică, caută din toată inima şi vei găsi, Domnul se va lăsa să fie descoperit de tine, neânsemnatul, păcătosul ca să îţi ofere iertare,vindecare, mântuire! (ref. Isaia 55:6; Ieremia 29:13.14)
2. A venit să daruiască, nu să primească.(vers.37b)
Sunt prea mulţi astăzi care vor doar sa primească şi din această cauză numarul celor care trebuie să daruiască este foarte mic... Nu ştiu dacă această femeie cunoştea scripturile sau nu, dar gestul ei a fost unul extraordinar. Potrivit celor spuse de Domnul Isus lui Simon care îl primise pe Învăţător în casa lui, ne dăm seama că toate oficialitaţile de gazdă mai degrabă au fost făcute de femeia aceasta decât de Simon, concluzia este următoarea; această femeie este dispusă sa îl gazduiască cu adevarat pe Isus, să-L primească cu adevarat în casa inimii ei. Diferenţa dintre ea si Simon este facută chiar de Domnul ."Simone, am să-ţi spun ceva...
Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele."Simon este portretul omului care vrea doar sa primească ! L-a primit pe Învăţătorul, dar nu a dăruit nimic in schimb. El a vrut doar să-L primească să pună ceva de ale gurii pe masă şi atat ! Femeia de la picioarele Domnului a venit să dăruiască ("a adus un vas de alabastru cu mir mirositor") , este portretul omului care dăruieste tot ce are mai bun, mai valoros. Asta inseamnă închinare ! Închinarea autentică inseamnă reverenţă, recunoştinţă,dăruire; să dai fară să aştepţi să primeşti... 3.S-a umilit,şi-a regretat păcatele.(vers.38)''...şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea.'' Şi-a plâns păcatele, prin lacrimile ei le-a marturisit...Cine se coboară va fi ridicat, acesta este principiul de baza în pocainţă. ''Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei...''(Proverbele 15:33) Smerenia este o virtute fundamentală opusă mândriei, egoismului şi slavei deşarte, care se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu înţelepciunea, cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, mântuirea şi viaţa veşnică. Dumnezeu înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. Biblia oferă atât modele de smeriri (Nebucadneţar, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezra, psalmistul, fecioara Maria, Pavel şi modelul suprem, Isus). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, apostoli precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi. 4. A călcat în picioare toate prejudecăţile(vers.39) Mulţimea gesturilor ei neobişnuite a atras atenţia tuturor, nu s-a oprit , nu i-a fost ruşine de ce vor spune alţii despre ea, a înaintat în închinarea ei la picioarele Domnului Isus, pâna Mântuitorul îi zice: "Iertate îţi sunt păcatele!"(vers.48) 5. A crezut în Isus.(vers.50) Dar Isus a zis femeii: "Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace." Credinţa în Fiul lui Dumnezeu este credinţa mântuitoare ! Ioan 3:16 Amin. | |
