Aţi auzit vorbindu-se despre modul revoluţionar de a căpăta biruinţă asupra obiceiurilor rele şi asupra păcatelor? Uneori se cheamă metoda DE ÎNCERCARE, dar de obicei nu merge. Desigur, merge în parte, deoarece vârsta matură reuşeşte să biruiască unele ispite şi păcate, iar timpul face restul, când vine moartea. Dar ştiţi de ce ÎNCERCAREA nu merge atunci când trebuie să-l birui pe cel rău?
De ce nu reuşim să ne luptăm cu Satana câteva luni, iar apoi să-l gonim de tot? Pentru că Satana este mai puternic decât noi. Am putea să ne luptăm cu el un an, dar el tot ar fi mai puternic decât noi la sfârşitul acelui an. Încercarea nu va reuşi să distrugă puterea păcatului într-o singură repriză deoarece ne confruntăm cu un vrăjmaş, care va fi întotdeauna mai tare decât noi. Atunci, care este răspunsul la slăbiciunile şi înfrângerea noastră? Întrebarea ne duce la secretul cel mai dulce şi mai sublim din Cuvântul lui Dumnezeu.
Mai întâi de toate, trebuie să înţelegem că toate darurile cerului ne pot fi date prin făgăduinţele Bibliei, pe care le primim prin credinţă. Ap.Petru descrie "făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe" şi ne asigură că "prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti." 2 Petru 1:4. Multă putere se află în însăşi făgăduinţa, atât de multă încât să se împlinească singură pentru toţi cei care o cer prin credinţă. Atât de puţini vor să creadă că binecuvântarea promisă devine a lor chiar în clipa în care ei o cred. Oare de ce este atât de greu să crezi orbeşte că Dumnezeu va face ceea ce făgăduieşte?
Acum, haideţi să ajungem chiar la esenţa biruinţei şi să tratăm cei patru paşi simpli din scriptură pe care orice credincios îi poate face atunci când cere putere de la Dumnezeu. Patru texte ne vor lumina uimitoarea descoperire.
MAI ÎNTÂI: "Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos." 1 Corinteni 15:57. Îngăduie-i minţii tale să guste solia fantastică din aceste cuvinte.
BIRUINŢA ESTE UN DAR! Nu o câştigăm prin eforturile noastre şi nici n-o merităm din pricina vreunei presupuse bunătăţi. Singurul lucru pe trebuie să-l facem este să o cerem, iar biruinţa ne va fi dată gratuit prin Hristos. El este Singurul care a câştigat vreodată biruinţa asupra Satanei şi dacă vom poseda vreodată biruinţa, atunci ea va veni ca un dar de la El.
Daţi-mi voie să vă întreb ceva. Aveţi cumva nevoie de biruinţă în viaţa dvs. asupra vreunui obicei nenorocit, care vă înlănţuie în păcat? Unii sunt robi poftei, alţii alcoolului sau tutunului. Alţii se luptă neputincioşi cu necurăţia, mânia sau spiritul lumesc. Biblia declară că poţi să ai biruinţa ca un dar prin Isus Hristos. Credeţi că El vă va da acea putere dacă I-o veţi cere? Cât de sigur puteţi fi că Dumnezeu va răspunde imediat la rugăciunea dvs. după biruinţă? Iată cât de siguri puteţi fi - atât de siguri cât de adevărate sunt cuvintele Domnului Hristos!
Al DOILEA text este Matei 7:11, "Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer." Este oare un lucru bun atunci când cereţi biruinţă asupra tutunului sau oricare alt rău moral sau trupesc? Desigur. Şi nu este nevoie nici măcar să întrebaţi dacă este după voia lui Dumnezeu. El ne-a spus deja în Biblie că este voia Lui să nimicească lucrările păcatului şi ale diavolului. Dacă ne vom ruga pentru mai mulţi bani sau pentru un serviciu mai bun, trebuie să ne rugăm întotdeauna dacă este voia Lui, dar biruinţa asupra păcatului îi este făgăduită oricui care o cere prin credinţă.
Oare ne va da Dumnezeu biruinţa când i-o vom cere? Domnul Isus a declarat că El este mai dornic să ne dea acest lucru bun decât dorim noi să le dăm hrană copiilor noştri atunci când le este foame. El de-abia aşteaptă să vă onoreze credinţa şi "să Se îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos." Filipeni 4:19. Aceste făgăduinţe sunt atât de nelimitate încât mintea noastră este uimită de ele. Oare de ce ne este atât de greu să cerem să se împlinească ele? Oare de ce este atât de greu să crezi că ceea ce Dumnezeu zice, va şi împlini?
Iată următoarea întrebare. Cum ştim că avem biruinţa după ce I-o cerem? Pur şi simplu, pentru că El a declarat că noi o vom avea. Trebuie să credem făgăduinţa Lui. Chiar în momentul în care cerem, trebuie să acceptăm adevărul că s-a şi împlinit, să-I mulţumim pentru dar, să ne ridicăm de pe genunchi şi să acţionăm ca şi când s-a şi realizat. Nu trebuie să cerem şi nu trebuie să ne aşteptăm la nici un semn şi la nici un sentiment care să dovedească primirea biruinţei. Puterea din făgăduinţă are tărie să se împlinească singură şi este eliberată doar ca răspuns la credinţa noastră.
Asta ne aduce la cel de-al TREILEA text ce se găseşte în Romani 6:11, "Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru." Cuvântul SOCOTIŢI-VĂ înseamnă credeţi sau consideraţi ca şi făcut. Orice aplicare practică a credinţei ar trebui concentrată asupra acelei unice cereri după biruinţă, iar apoi, trebuie socotită ca şi împlinită. V-amintiţi cum a mers Petru pe apă? L-a întrebat pe Domnul Isus dacă poate să iasă din barcă pe marea furtunoasă, iar Isus i-a spus lui Petru să vină. Dar cât timp a făcut Petru imposibilul de a umbla pe apă? Biblia ne spune: "Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: 'Doamne, scapă-mă!'" Matei 14:30.
De ce i-a fost teamă lui Petru? I-a fost teamă să nu se scufunde şi să nu se înece. În ciuda asigurării Domnului Hristos că el poate să meargă pe ape, Petru a început să pună la îndoială cuvântul Învăţătorului. Atunci a început să se scufunde. Atâta timp cât a crezut făgăduinţa lui Isus şi a acţionat prin credinţă, a fost în siguranţă. Când s-a îndoit, s-a scufundat.
Acum, care este lucrul imposibil cât vă priveşte pe dvs.? Nu e vorba să mergeţi pe ape, ci să biruiţi obiceiul fumatului sau vreun alt păcat deranjant. Domnul Hristos vă spune: "Vino la Mine. Îţi voi da biruinţa." Atâta timp cât crezi că ai fost eliberat, vei avea biruinţa. Este atât de simplu. Chiar în clipa în care o cereţi, biruinţa va lua loc în viaţa dvs. ca un rezervor de putere. N-o veţi simţi, dar ea va fi acolo şi va rămâne acolo atât timp cât o acceptaţi prin credinţă.
Pentru unii oameni izbăvirea de vreun păcat este atât de spectaculară încât ei chiar pierd pofta pentru acel păcat. Fumătorii înrăiţi uneori au fost scăpaţi chiar şi de dorinţa de a fuma. DAR NU ÎNTOTDEAUNA DUMNEZEU LUCREAZĂ ASTFEL. De obicei, dorinţa rămâne, dar în momentul ispitei, puterea de a trece peste ispită ţâşneşte dinăuntru. Credinţa acceptă adevărul izbăvirii şi pretinde permanent biruinţa care se află în posesia sigură a credinciosului.
Ultimul pas către biruinţă este descris de cel de-al PATRULEA text, Romani 13:14, "Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele." Atât de puternică este încrederea în acea putere însuşită de la Dumnezeu încât nu se mai ţine seama că s-ar putea să cazi din nou sub puterea acelui păcat. În vechiul plan de ÎNCERCARE, se contura o nereuşită în cele mai multe cazuri. Ţigările se aşezau pe un raft, iar fumătorul îşi spunea: "Voi încerca să nu mai fumez niciodată, dar dacă nu reuşesc, ştiu bine unde se află ele." Dar în planul de ÎNCREDERE, n-avem nici un motiv să ne temem de nereuşită din pricina slăbiciunii omeneşti. Biruinţa nu depinde de puterea noastră, ci de tăria lui Dumnezeu. S-ar putea ca noi să greşim, dar El nu greşeşte niciodată. Ţigările sunt aruncate. Se renunţă la toate planurile care implică vreun grad de compromis.
Aplicatie : Se zice ca un copil, a dat de necaz deoarece s-a dus să înoate împotriva poruncii explicite a mamei. Când a fost întrebat de ce n-a ascultat-o, copilul a răspuns: "Am fost ispitit." Atunci mama i-a spus: "Am observat că ţi-ai luat şi costumul de baie cu tine dimineaţă. De ce ai făcut-o?" copilul i-a răspuns: "Pentru că mă aşteptam să fiu ispitit." Cât de familiar le este acest răspuns celor care nu se încred pe deplin în propria lor tărie de a căştiga biruinţa. Ei fac totul ca să cadă.
S-ar putea ca cineva să ridice obiecţia cum că acest proces este prea descurajator. Dar ce se întâmplă dacă persoana nu reuşeşte să biruiască? Chiar şi Petru a început să se scufunde. Oare nu i se zdruncină încrederea în Dumnezeu dacă biruinţa nu continuă? Nu. Faptul că Petru a început să se scufunde n-a avut nici o legătură cu lipsa de putere divină. Nu a schimbat nicidecum dorinţa Domnului Hristos ca el să meargă pe ape. Nu a făcut altceva decât să arate nevoia lui Petru după o credinţă mai mare care să-l facă în stare să asculte de porunca Domnului Hristos. Se poate să ne slăbească credinţa. S-ar putea să avem nevoie să ni se amintească de faptul că depindem întru totul de tăria Lui. Dar asta nu minimalizează nicidecum frumosul plan făcut de Dumnezeu de a împărtăşi putere şi biruinţă prin "făgăduinţele nespus de mari şi preţioase" din Biblie. Dacă primitorul nu are credinţă, nu-şi poate însuşi nici măcar făgăduinţele lui Dumnezeu. Limitele sunt clar definite în cuvintele Domnului Isus "Facă-vi-se după credinţa voastră!" Matei 9:29.
Prietene, iata solutia în toată simplitatea ei. ŞI CHIAR MERGE! Dacă doreşti cu adevărat să fii eliberat, merge. Nimic nu-l va ajuta pe cel care nu vrea să renunţe la păcat, dar dacă vrei cu adevărat, te aşteaptă --BIRUINŢA, PUTEREA, ELIBERAREA --întinde doar mâna în credinţă şi le vei avea. Crede făgăduinţa şi cere-o să se împlinească chiar în acest moment. Dumnezeu doreşte ca să fii liber.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu