I s-au închinat

“Au văzut Pruncul… s-au aruncat cu fata la pământ, şi I s-au închinat” Matei 2:11

El s-a născut în cel mai umil locaş şi totuşi cerul s-a umplut de cântările îngerilor. Locul naşterii Lui a fost staulul animalelor şi totuşi o stea i-a adus pe cei bogaţi de la mile depărare ca să I se închine. Naşterea Lui s-a opus legilor vieţii şi moartea Lui s-a opus legilor morţii şi totuşi nu există nici o minune mai mare decât naşterea Lui, viata Lui, moartea Lui, învierea Lui şi învăţăturile Lui. Nu a avut lanuri de porumb sau bărci de pescuit şi totuşi a întins o masă pentru 5000 de oameni şi a avut pâine şi peşte pe săturate. Nu a stat niciodată pe covoare scumpe şi totuşi a umblat pe ape şi apele L-au ţinut. 

Răstignirea Lui a fost crima crimelor şi totuşi din perspectiva lui Dumnezeu nu a existat alt preţ care ar fi putut face posibilă răscumpărarea noastră. Când a murit, putini L-au jelit dar Dumnezeu a acoperit soarele cu un înveliş întunecos. Cei ce l-au răstignit nu au tremurat pentru ce au făcut şi totuşi pământul s-a cutremurat sub ei. Păcatul nu L-a atins niciodată. Corupţia nu a putut pune stăpânire pe trupul Lui. Timp de peste trei ani a predicat Evanghelia. Nu a scris nici o carte, nu a avut casă şi nu a înfiinţat nici o organizaţie. Totuşi, după două mii de ani, El reprezintă figura centrală a istoriei omenirii, tema perpetuă a oricărei predicări, axul în jurul căruia se învârt erele şi singurul Răscumpărător al rasei umane. în această perioadă a sărbătorii şi a dăruirii de cadouri, să ne alăturăm magilor care “s-au aruncat cu fata la pământ şi I s-au închinat” (Matei 2:11)
Să nu uităm, Crăciunul se referă la Hristos!
Amin!