Nu te duce de la noi

Gadareni suntem, Isuse,
plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse,
Te-am gonit, dar, o, Isuse,
nu Te duce de la noi!

Plini suntem de fapte rele
şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele,
nu Te duce de la noi! 

Nu Te duce, fără Tine,
suntem orbi, flămânzi şi goi,
ia-ne tot ce-avem mai bine,
toate n-au un preţ cât Tine,
nu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia care
şi-azi Te-alungă iar ’napoi.
Arse-n dor de vindecare,
plâng atâtea răni amare,
nu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuite
varsă-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite,
nu le părăsi zdrobite,
nu Te duce de la noi!

Doamne, Oastea Ta umilă
duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă,
dar ascultă-ne, ai milă,
nu Te duce de la noi!
Traian Dorz

CONTINUĂ SĂ CREȘTI

„Când vei veni, adu-mi… cărțile” -2 Timotei 4:13

Aflat în închisoare, fără posibilitatea de-a fi eliberat și confruntându-se cu certitudinea morții prin decapitare, Pavel i-a cerut lui Timotei să-i aducă cărțile. De ce? Deoarece el dorea să crească în continuare. Adevărul este că:
1.Dacă nu continui creșterea, ești terminat.
Când poetul Longfellow era înaintat în vârstă, un admirator l-a întrebat cum de mai poate scrie atât de frumos. Arătând spre un măr din apropiere, el a răspuns: „Acel copac este foarte bătrân, dar nu am văzut niciodată flori mai frumoase. Pe acel copac cresc mlădițe noi in fiecare an și din acel lemn nou ies acele flori. Așa că eu încerc să cresc câte puțin în fiecare an”.
2.Creșterea nu se întâmplă peste noapte.
Ea te ține la strâmtoare. Te provoacă să regândești presupunerile despre care ai crezut mereu că sunt adevărate. De bună seamă că te poate costa prieteni și bani. Dar când te dedici creșterii, nu te poți rezuma la ignoranță.
3.Creșterea este responsabilitatea ta.
Când erai copil, părinții tăi au fost responsabili de creșterea ta, acum tu ești. Poetul Robert Browning scrie: „De ce mai existăm dacă excludem creșterea?” Totuși, puțini se dedică acestui proces. Asta deoarece creșterea necesită schimbare și nu ne simțim în largul nostru cu lucrurile pe care le aduce schimbarea. Gail Sheehy a spus: „Dacă nu ne schimbăm, nu creștem și dacă nu creștem nu trăim cu adevărat.
Creșterea necesită renunțare temporară la siguranță. înseamnă să renunți la lucrurile familiare și la tiparele care te limitează, la munca sigură, dar fără satisfacții, la lucruri în care să nu mai crezi, la relațiile care și-au pierdut însemnătatea. Primul pas ne produce cea mai mare teamă, deși cea mai mare teamă a noastră ar trebui să fie opusul”.
Te poți gândi la un lucru mai rău decât la o viață lipsită de creștere?..

„Să asculte însă și înțeleptul, și își va mări știința” -Proverbe 1:5

Când vine vorba de creștere, Hristos este exemplul nostru. Biblia spune că El „creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2:52). Pentru a fi plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, trebuie să continui să crești spiritual, mental și emoțional. Asta înseamnă să faci două lucruri:
1.Nu te opri din învățat!
Fiecare experiență din viață, inclusiv cele care nu-ți plac, îți oferă cunoștințe care îți pot face viitorul mai bun decât prezentul. Dar trebuie să le cauți. Dezavantajul Internetului și al Smartphonurilor este că primești „bucăți” de informații pe care nu le procesezi sau din care nu extragi nimic. în loc să lași ca viața să ți se „întâmple”, trebuie să te oprești și să te întrebi: „Ce se întâmplă aici cu adevărat? Aud, dar ce înseamnă ceea ce aud?” Tu ești trup, sufiet și duh, așa că trebuie să te întrebi: „Sunt eu sănătos fizic, mental, emoțional și spiritual?” Nimeni nu poate răspunde la această întrebare în afară de tine.
2.Nu înceta niciodată să-ti dezvolți talentele!
Când a fost întrebat, bătrân fiind, de ce mai exersează încă între șase și opt ore pe zi, unul dintre cei mai mari violoniști ai lumii a răspuns: „Deoarece cred că devin mai bun”. Ce atitudine extraordinară! Nu este suficient să’ trăiești mai mult, ci trebuie să ajungi mai bun! Pavel i-a spus lui Timotei: „să înflăcărezi darul … care este în tine” (2 Timotei 1:6).
Wesley Tracy a spus: „Unii oameni sunt de părere că a-ți urma darul spiritual înseamnă să petreci zile și ani din viața ta făcând numai acele lucruri care vin de la sine, ușor, fără efort, disciplină sau practică.
Darul tău este fie mediocru, fie excelent; depinde de tine”.
Amin.

Curăţirea zgurii

“Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curaţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: Acesta este poporul Meu! Şi ei vor zice: Domnul este Dumnezeul meu!” Zaharia 13.9

                Din metal necurăţit, amestecat, cum suntem din fire, harul vrea să ne facă metal preţios, dar condiţia de seamă este să ne treacă prin cuptorul încins.Ne înspăimântăm de aceasta şi dorim să rămânem fără valoare, numai pentru a ne bucura de liniştea pietrelor obişnuite???
Aceasta ar însemna să alegem partea cea rea, ca Esau...
Nu, Doamne! mai degrabă să fim aruncaţi în cuptor, decât să fim lepădaţi din faţa Ta.
                Focul este numai pentru a curaţi metalul; el nu-l distruge. Domnul doreşte ca poporul Său să fie asemenea aurului, de aceea îşi dă silinţa să-l cureţe de orice zgură.Oricât de puţin înţelepţi am fi, ne vom bucura de această operaţie, şi rugăciunea noastră va fi, nu să fim scoşi din încercare, ci să fim curăţiţi de orice amestec firesc.
                O Doamne, încearcă-ne cu adevărat! Suntem gata să ne topim sub văpaia flăcării, dacă e voia Ta; căci ea e cea mai bună.Sprijineşte-ne în timpul încercării şi noi vom fi ai Tăi pentru totdeauna.
Amin!!!