marți, 4 martie 2014

In fata tronului Tau pasesc

„Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“ 1 Corinteni 15.55-57

Johann Sebastian Bach, marele compozitor al secolului al XVIII-lea a orbit la sfârşitul vieţii sale. Totuşi nu a încetat să lucreze pentru muzică. În una din ultimele nopţi a compus o melodie plăcută, care vine ca un crepuscul în întuneric şi creşte spre lumina cerească. El a numit-o: „În faţa tronului Tău păşesc“. Ginerele său, care veghease la patul său toată noaptea, a scris melodia după dictare. Bach stătea în pat cu ochii larg deschişi, o privea pe soţia sa şi o putea vedea! Acesta a fost ultimul cadou al lui Dumnezeu pentru el: reîntoarcerea vederii înainte de plecarea sa acasă. „Magdalena“, i-a spus el, „acolo unde voi merge, voi auzi o muzică la care noi doar visăm aici. Iar ochii mei Îl vor vedea pe Domnul!“ Apoi a cerut să i se cânte încă o cântare. În timp ce rudele sale cântau, a venit o pace adâncă peste faţa sa – plecase din această lume.
Bach a murit la vârsta de 65 de ani şi a fost înmormântat în Leipzig. El a compus foarte mult spre slava lui Dumnezeu. Dar cel mai frumos cântec îl va cânta împreună cu toţi cei răscumpăraţi, când vor fi la Domnul: „A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său… a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.“ 
Vei fi şi tu acolo?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu