„Unde îţi este biruinţa, moarte?
Unde îţi este boldul, moarte? Dar mulţumiri fie aduse lui
Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“ 1
Corinteni 15.55-57
Johann Sebastian Bach, marele compozitor al secolului al XVIII-lea a
orbit la sfârşitul vieţii sale. Totuşi nu a încetat să
lucreze pentru muzică. În una din ultimele nopţi a compus o
melodie plăcută, care vine ca un crepuscul în întuneric şi
creşte spre lumina cerească. El a numit-o: „În faţa tronului
Tău păşesc“. Ginerele său, care veghease la patul său toată
noaptea, a scris melodia după dictare. Bach stătea în pat cu ochii
larg deschişi, o privea pe soţia sa şi o putea vedea! Acesta a
fost ultimul cadou al lui Dumnezeu pentru el: reîntoarcerea vederii
înainte de plecarea sa acasă. „Magdalena“, i-a spus el, „acolo
unde voi merge, voi auzi o muzică la care noi doar visăm aici. Iar
ochii mei Îl vor vedea pe Domnul!“ Apoi a cerut să i se cânte
încă o cântare. În timp ce rudele sale cântau, a venit o pace
adâncă peste faţa sa – plecase din această lume.
Bach a murit la vârsta de 65 de ani şi a fost înmormântat în Leipzig. El a compus foarte mult spre slava lui Dumnezeu. Dar cel mai frumos cântec îl va cânta împreună cu toţi cei răscumpăraţi, când vor fi la Domnul: „A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său… a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.“
Bach a murit la vârsta de 65 de ani şi a fost înmormântat în Leipzig. El a compus foarte mult spre slava lui Dumnezeu. Dar cel mai frumos cântec îl va cânta împreună cu toţi cei răscumpăraţi, când vor fi la Domnul: „A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său… a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.“
Vei fi şi tu acolo?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu